duminică, 15 septembrie 2013

Realitatea necruţătoare a timpului pierdut.

...tăcerea din ultima vreme m-a făcut să mă gândesc la lucruri ce nu m-aş fi gândit niciodată şi odată cu acest lucru a trecut timpul,iar împreună cu acesta şi timpul meu. Am crezut că acesta mă va ajuta şi de ce nu schimba. Simţeam nevoia să fiu singur să simt pe propria piele cum este să nu vorbeşti cu nimeni, să nu ceri ajutor nimănui. Am fost nedrept, asta şi poate din cauză că sunt orgolios şi recunosc,însă nimic din toate acestea nu mă va ajuta şi schimba, pentru că pur şi simplu aşa sunt, un ciudat...Oricât aş dori să mă prefac că totul este în ordine, eşuez,iar în clipa următoare îmi pierd controlul ca şi când aş pica într-o tranşă malefică, fiind condus de către o fiinţă puţin probabil răzbunătoare pentru tot răul care mi s-a făcut şi l-am făcut...Lăsând în urmă ceea ce s-a întâmplat, mă trezesc şi se iveşte realitatea. Aşa sunt eu pur şi simplu un EU, chiar dacă realitatea este crudă. Încerc să fiu puternic. " Fii tu însuţi, oricare ar fi cauzele a ceea ce a urmat, urmează, sau va urma să vină.Ende...

Un comentariu:

  1. as nu saruti un baiat ca si mine pentru ca pur si simplu asa
    sunt, un ciudat... Uriacat sa dori sa ma pretac ca totul
    pentru tot raul care mi s-a facut si l-am Lasand in urma ceea ce s-a intamplat, ma trezesc si se iveste realitatea

    RăspundețiȘtergere