Omul cât trăieşte învaţă

Cineva cândva,undeva,acel cineva făcând o repetiţie şi tot odată un mare pleonasm de toată frumuseţea sau splendoarea,parcă sună mai bine,îmi spunea că omul cât trăieşte învaţă.DA!Aşa spun şi eu şi anume:Omul cât trăieşte învaţă.Numai că stând bine şi analizând mai mult la ceea ce doream să spun precum acel mic filosof trist şi uitat de mult în tăcere de aşa numitul OM care până la urmă mă gândesc la replica,mai bine... Sau mai bine lăsăm pe altă dată ce am vrut să spun anterior,lăsând curiozitatea să nu vă dea pace şi jucându-mă puţin cu autocontrolul dumneavoastră,să trec la ceea ce doream să spun.Spuneam că omul cât trăieşte învaţă.E iată că brusc mi-am schimbat principiile despre aceasta.Pardon părerea sau ideea?Oricum e tot una principiu , părere sau idee,în fine,nu e problemă dau un ochi chiar doi (mari şi frumoşi,mai glumim şi noi), pe goagăl versiunea Vanghelie (o fi dânsul cum o fi dar e un domn de treabă,personal nu l-am cunoscut dar e om bun) şi văd repede ce este acela principiu. În fine lăsăm gluma la o parte,ce mă ţin eu să vă spun că tot o lungesc ba cu una ba cu alta este că noi,noi adică oamenii nu prea mai învăţăm nimic.Le ştim pe toate, apsolut pe toate.Ştii faza aia cu:Parcă atunci când crezi ( e crezi nu crezi chiar ştii,nimic normal aşa mă gândeam şi eu) că tu le ştii pe toate nu mai e nevoie să ştii nimic?E eu ştiu altfel,de ce cred că ştiu multe parcă nu ştiu nimic,iar curiozitatea mă îndeamnă...înţelegi tu ce vreau să spun nu ?Iar v-am facut curioşi nu?Plin de mistere...Tind să cred că pe lângă faptul că nu ştim nimic ne mai şi distrugem mediul în care trăim.Şi uite aşa acel anume cineva,undeva,cândva despre care vă povesteam este vorba de o persoană ce a încercat să rostească câteva cuvinte,realizează în sfârşit că mai are multe de învăţat.Omul cât trăieşte speră,visează,gândeşte,iubeşte, doreşte,încearcă,munceşte...ÎNVAŢĂ...Ende.