Vis sau realitate?

Povestea a început într-o zi de iarnă,friguroasă şi întunecată.Totul în jur mi se părea confuz,sunetul micilor paşi pe care îi făceam în zăpada locului pustiu uitat de multă vreme de oameni,vuietul înfricoşător al vântului ce izbea din toate părţile zăpada pe obrajii fini,transormându-se într-un viscol necruţător,mergeam pierdut şi tremurând din toate închieturile către casa părăsită pe care o zărisem din depărtare, sperând ca în următoarea zi să-mi continui drumul mai departe.Ajungând într-un final în casă,având doar un mic pătuţ improvizat mă aşez pe el.Tremuram tot şi începusem să am frisoane,simţeam că nimic nu se va mai putea face şi că totul se va sfârşi. Încercând să mă odihnesc,din depărtare zăresc o luminiţă PURĂ ce uşor se apropia de fereastra casei care din ce în ce devenea tot mai puternică ca şi cum aveai senzaţia că te orbeşte.Fiindu-mi teamă am încercat să ţin ochişorii cât puteam de tare închişi, când parcă printr-un miracol casa începuse să se lumineze,să se încălzească,iar eu să-mi revin din starea în care mă aflam şi să mă simt mult mai bine.Fiind curios ( cum sunt de obicei de altfel ),deşi puţin teamă ( se putea observa văzându-mi uşor trupul cum tremură )zăresc o persoană îmbrăcată în alb,cu ochişorii mari,frumoşi,sclipitori aseme-ni apei limpede,părul aseme-mi Soarelui,iar mâinile calde a unei ploi calde de vară,mângaindu-mi obrajii roşii precum a unui copil ruşinos,îmi şopteşte încet să am încredere în mine şi în ceea ce fac.Eu încep a lăcrima şi încercând să o întreb cine este şi de ce face aceste lucruri pentru mine îmi atinge uşor buzele,mă sărută pe frunte şi brusc totul revine la normal.Casa din nou se înegură iar frigul începuse din nou să se simtă în trupul meu.Rămânând cu ochii înlăcrimaţi,adorm uşor iar dimineaţa realizez că totul a fost doar un VIS.Un vis frumos pentru care nu găsesc răspunsul ce îl doresc,anume: " De ce EU..." ? Ende.