joi, 11 septembrie 2014
Nedescoperirea lucrurilor miraculoase
Nu mă simţeam în largul meu,aşa că nu am stat pe loc şi imediat am realizat că...Tot ceea ce îmi doresc de la viaţã este să fiu " Liber ".Dar tu?Ce iţi doreşti?Nu mă pasa de nimic,nu ştiam ce era gelozia,supărarea sau invidia,simţeam decât dorinţa de a sta cu mine însumi şi gândul că cineva îmi va fi alături.Tot ce auzeam era un plâns de copil,un plâns inocent ce te făcea să simţi acei firoi calzi plini de duioşie,vedeam cum mişcă acele picioruşe frumoase,iar buzele îi tremurau mereu.Simţeam nevoia să îl strâng în braţe,sã îl privesc şi din nou ,sâ îl strâng la piept,nesăturandu-mă din al privi...Însă totul a fost efemer,aşa că m-am gândit să mă urc pe bloc,aducând cu mine o pătură,o sticlă de suc şi ascultând liniştit o muzică foarte frumoasă,încercând să respir acel miros de aer rece de dimineaþa,aşpteptând răsăritul soarelui crezând că sunt primul ce vedea o minge galbenă ce te face sã şutezi cu piciorul şi trimiţând-o cât mai departe sau cel puţin te gândeai s-o poţi atinge măcar pentru o clipă,simţind o căldurã insuportabil de suportat...Făcând ceea ce cred că este bine,vorbeam cu mine şi încercând să fac abstracţie de la anumite conjuncuturi...Când mă certam,când mă împăcam,mă îndrăgosteam,visam,zburam,simţeam vântul adiind peste tot trupul...Jucam un joc pe care numai eu îl cunoşteam,numai eu făceam regulile,iar dacă greşeam sau trişam ascundeam lucru acesta.Se spune că orice poveste are propriul ei povestitor... iar dacă nu crezi în ceea ce spui nu va ieşi aşa cum ar trebui.Povestea nu a luat sfârşit,nu se va termina,nu acum,nu aici şi nu în acest mod.Orice joc de cuvinte poate avea un început,cât şi un sfârşit atât plãcut cât şi mai puþin plãcut.Mã ascund...Vrei sã mã gãseşti??Jocul a început. P.S:Sunt pur şi simplu cuvinte incercate si împreunate pentru srierea unei idei,nu dramatizaţi şi criticaţi...Ende.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu