Încercând să îmi dau seama de gândurile celor din jur, descopăr cu uşurinţă că sunt acele gânduri scrise de mine aşternute cu pixul pe o foaie de hârtie.

Înainte de a scrie următorul articol... Prin urmare este scris unei persoane minunate pe care nu de multă vreme am avut prilejul de a o cunoaşte şi căreia i-am promis un articol frumos.Imi este foarte greu să găsesc cuvintele potrivite,asta datorită vinovăţiei mele pe care mi-o asum,nu neapărat a faptului că încă mă simt un copil ce nu a ajuns încă la maturitatea pe care în mod normal o persoană normală ar trebui să o aibe,ci pentru simplu fapt că acesta sunt eu.Am rămas acelaşi om chiar dacă încerc pe cât posibil să mă schimb.Faptul că greşesc foarte mult,nu este nevoie tot pe atât de mult să mă şi învinovăţeşti.Pentru că există cuvinte pe care uneori simţi nevoia să le spui,iar acele puţine lucruri pe care le ai să le faci.Şi totuşi mă întreb:De ce nu mi-ai spus nimic despre ceea ce ai făcut cu adevărat,ceea ce eşti cu adevărat.De ce nu vrei să îi laşi pe cei din jurul tău să vadă acel BINE ce se ascunde în interiorul tău?De ce?...Iar răspunsul tău de fiecare dată este acelaşi cu durere în suflet: Pentru că atunci când cei din jurul tău văd binele,se aşteaptă să le faci bine.Tu de fiecare dată încerci pe cât posibil să găseşti raspuns la fiecare întrebare pe care o pui în gândul tău şi de fiecare dată reuşeşti.De ce uneori când cineva încearcă să facă un lucru bun pentru tine,ai gânduri ascuns ce nu iţi dau pace şi nu ştii de ce? De ce?...Sper că nu te-am dezamăgit Elena, Elena este persoana căreia a fost dedicat cu drag acest articol şi căreia îi multumesc.Dacă ai trăi tot restul vieţi din gândurile altora ţi-ai da seama prea târziu că defapt acele gânduri,au fost ale tale, de mult uitate,sunt umbra întunecată a locului de mult pierdut.Un loc sinistru...Ende.