Inima de piatra

Cateodata in viata e necesar sa-ti impietresti sentimentele, sa te prefaci ca totul este bine cand nu e asa, sa arati tuturor celorlalti cat de rezistent esti si ca poti sa faci fata la orice. Sa-ti impietresti inima e destul de greu,inseamna sa renunti la a simti, sa renunti la a plange si sa razi doar fals. Sa devii o persoana curajoasa, sa-ti construiesti un zid in fata tuturor celor care vor sa patrunda in adancul tau, este unul din cele mai grele lucruri pe care trebuie sa le induri. Sa te inchizi in tine, sa refuzi comunicarea, sa te prefaci defapt ca totul e normal si cand nimeni nu te vede inima revine la forma ei organica,incepe sa bata si tu incepi sa plangi, sa plangi,sa te descarci,sa urli, sa fii tu. Apoi dupa acele momente apesi un buton pe undeva prin spatele creierului si inima iar se transforma incet si dureros in acelasi mineral, simti cum treptat prinde o scoarta pietrificata,te doare,te sfasie,iti cutremura interiorul si apoi cand procesul se termina revii la viata normala prefacandu-te ca esti cel mai fericit om de pe pamant. Numai tu stii ce se intampla in interior.

Dar exista un lucru si mai greu de atat: sa renunti la a mai accepta pietrificarea, sa te eliberezi, sa ai incredere in oamenii din jur cu inima ta, sa le oferi parti din ea, sa ii inchizi si pe ei in tine si sa ramana acolo pe o perioada nedeterminata. E dificil fiindca dupa ce ai invatat sa te feresti ca un paranoic de orice individ ce-ti trece prin cale,nu prea mai ai tendinta sa te mai daruiesti cuiva.

Cel mai dezamagitor lucru: sa inveti sa-ti scoti inima din locul ei rece, sa te bucuri de viata,de faptul ca poate pompa sange real prin venele tale, si apoi ceva sa se schimbe,lumea sa te supere din nou, fericirea sa fie periodica dar scurta, sa te deazamageasca unii si altii si apoi sa te dai cu capul de pereti intrebandu-te de ce ai invatat sa simti din nou.

Cel mai trist e sa-ti dea unii ca solutie doar sa te inchizi inapoi in tine. Sa-ti plangi amarurile la fel ca in trecut si desi strigi dupa ajutor cand inima ti se impietreste la loc, nimeni nu sare. De ce? Fiindca i-ai obisnuit pe toti sa creada ca tu intotdeauna vei fi ok,ca esti persoana rezistenta,ca poti face fata la orice.

Daca le dai o sansa oamenilor din jurul tau sigur te vor dezamagi, dar daca nu le dai o sansa sigur vei fi singur.