E noapte adâncă şi lună plină pe cer, imi îndrept ochii spre stele, zâmbesc şi sper... Parcă şi luna-mi zâmbeşte, marea şi vantul, ştiu ei pe unde-mi zboară gândul! Mi'e frig, dar nu-mi pasă şi ploaia-mi bate-n geam, totul e atât de trist fără tine, mi-e dor să te am! Inima-mi arde, întreaga-mi fiinţa şi vrea să-mi sară din piept! Ştiu ca n-ai să mai vii, dar tot te mai aştept! Încă mai simt vântul ce adia uşor, sărutul tău dulce, ce mă făcea să zbor! Ne iubeam ca nebunii sub bolta cerească, dragostea în noi începuse în acea clipă să se nască...
NU, n'am să uit nicicând ale tale mângâieri, nopţile ce le făceam albe, scufundându-ne-n plăceri! Nici ochii tăi verzi ce i'am simţit mereu atât de calzi, nici primul "Te iubesc", nici lacrima de azi... Dar nu regret nimic din tot ce'a fost urât sau frumos, căci toate-n lume au un rost! Şi acum, la final, iţi mai pot spune cu inima zdrobită: ,"Iţi multumesc că pentru un timp am fost fiinţa cea mai fericită"!
Credeam atunci că aşa vom fii mereu: EU şi TU, împreună formând un EU!
Fără să'mi dau seama, totul s-a dus şi dragostea noastră într-o clipă s'a stins! Uite aşa, dintr-o îmbrăţişare suavă şi dintr-un singur Eu, a rămas doar o epavă! O dragoste "ca-n filme", cum întalneşti mai rar, s-a spart în mii de cioburi, a fost
în zadar! Atunci, vantul aprig, suflând, le'a azvârlit în toate colţurile lumii şi nu le'am mai găsit!
Ce frumos scri! :)
RăspundețiȘtergereClaudiu,iubirea nu o sa ne intrebe niciodata daca suntem pregatiti sa o primim,daca inima noastra a mai avut de suferit din aceasta cauza,daca vom fi destul de puternici sa-i facem loc suferintei ce va aparea la un timp scurt...,Nu,ea nu ne intreaba,ea vine precum un hot,se instaleaza confortabil in inima noastra si de restul ne lasa sa ne ocupam noi.
RăspundețiȘtergere