Nuanţe,idei,ganduri,simplitate pură...

Lacrima din ochi uşor îmi picură-n oceanul trist,pierdut şi de mult uitat.Uşor,uşor afundâdu-mă în adâncul lui,încercând cu disperare să ies,simţeam că din ce în ce mai rău mă afundam în acesta.Încerc,deşi totul pare fără scăpare,se părea că totu-i pierdut.Disperarea,furia,inima bătând cu o puternică neîncetatã oprire...Stop.O replică dură amintită de către un X anume,spunea: " Moartea nu are riscuri,nu există scăpare şi nici eşecuri ".Defapt nu înteleg ce am vrut să spun mai exact în acest articol.Ceea ce am scris îmi surâde un eşec stupid,o pierdere de timp,texte NEGRE,fraze şi idei pustii,pline de un paradisiac sinistru,ajungând la limita pe care orice eşec te face să te simţi un om pierdut,un laş ce drumul lui nu se oprea tocmai acolo,nu acum,nici mai târziu şi totuşi a cedat.Încercând din tot adinsul să ofer,să conturez,să dau naştere acestor idei pline de o nuanţă mai mult decât o nuanţă vie,o simplitate pură probabil puţin realistă...Iubesc viaţa(TU)?,iubesc ceea ce scriu(TU)?iubesc pur şi simplu,pe mine,pe tine pe cei din jur.Viaţa este un joc în care nu ai scăpare,odată intrat în această lume fie iubitoare fie nu,trebui mers până la capăt.Nu va exista nici învinşi nici învingători,exişti doar TU...Ende.