Pot să sper? " Când te ocupi de viitor, e mai important să ai imaginaţie şi intuiţie decât să fii exact sută la sută".

De la buletinul meteorologic, trecând prin ghioc şi bobi,până la Nostradamus - prognozele,pronosticurile, prevestirile sau profeţiile mizează ( în adevărul sau minciuna lor) pe un număr de probabilităţi deduse sau intuite din observările vieţii şi din psihologia umană.
Dacă am cerceta, deci cu atenţie, principalele direcţii ale filmului în deceniul al-8-lea al secolului XX, am putea prefigura cu un procent de certitudine, variabil dar incontestabil, ce se va întampla cu cinematografia în deceniul al-9-lea al aceluiaş secol.
Dincolo de înzestrarea şi competenţa cercetătorului, se pun însă complicate probleme de metodă şi de virtuozitate dialectică. Astfel:ce fenomene vor apărea prin contrast şi negare? Apoi dintre fenomenele existente, cum vom putea distinge apoteoza de alexandrism sau decadenţa orgiastică,şi cum vom ştii că un debut în aparenţă nesemnificativ nu e,de fapt,veritabilul simptom al unei deveniri de amploare?
Pentru a defrişa cât de cât acest hârtiş de atitudini şi interpretări, să începem cu genurile cel mai uşor (?) de delimitat.
De exemplu, filmul de “science-fiction “.
Antropocentrismul furibund care a bântuit aici în ultima vreme s-a manifestat şi el în mod contradictoriu. Dacă „Războiul stelelor” a renunţat la fascinaţii tehnice de dragul basmului, reducând robotul în structura omului de tinichea din “ Vrăjitorul din Oz”, Allen propune ca element “străin”bucăţi de carne jupuită, înzestrate cu vitalitate de pisică turbată, special constitue spre a se năpusti devastator asupra terestrului devenit călător intergalactic. Nu e singurl caz “Groază” e tot mai frecventă în fanteziile legate de alte lumi. Ce să însemne aceasta? Protecţia spaimei umane în faţa viitorului atât de sfâşiatei noastre planete?
Sau, dimpotrivă, sătul de conflictele dintre om şi neom, pământenii decid să convieţuiască armonios, îşi propun, ca singura sursă de spaimă, întâlnirea dintre om şi non-om? Complicat, foarte complicat. Oare acest gen de film va fi, în următorul deceniu, mai roz sau mai negru? Şi cum i se va conforma culoarea planetei noastre?
Să trecem acum de la seria Mel-Brooks.
Lesne previzibilă, după parodiile la Frankenştein, western, filmul mut, Hitchcook, etc, ar urma parodia melodramei indiene, a vechiului nou vac francez şi , inevitabil, parodia parodiei de tip Mel Brooks.
Ce se va întampla cu desenul animat? Oare în conciselor”cartons” cu animăluţe chiţăitoare, mormăitoare si măcăitoare, se vor instala mamuţii de tipul “ Stăpânul inelelor”,obţinut prin “rotoscoping”, adică prin desene suprapuse pe secvenţe turnate real, dând naştere, cel puţin în cazul citat, unei superproducţii sufocant de lungi, de la plictiseală pompoasă şi asupritoare? Temeritatea tehnică a lui Mac Laren e corespondentul temerităţii lui artistice. La Ralph Bakshi, arta e în suferinţă.
Din ce ăn ce mai complicate devin pronosticurile privind genurile cu caracteristici mai complexe care, în ghidurile spectacolelor, sânt intitulate “comedii dramatice”, “ drame psihologice”,etc. Lansare lui Woody Allen pe orbita marilor cineaşti ar putea avea ca rezultat realizarea unor producţii şi mai nuanţate. De altfel, îmi permit să sper că fanatismele stilistice sau “purismele”, de orice fel nu vor prea avea şansa să se impună, într-atât de impunătoare şi de imperioasa fiind realitatea însăşi. Revenirea în forţă a cuvintelor se explică, mi se pare, prin nevoia de a numi şi a pleda (însuşi suprem vizualul Fellni îmbracă Repetiţia de orchestră în draperii de cuvinte).
Ce să mai îm permit să sper? Că deceniul al-9-lea va genera numeroase capodopere printre care una sau două aparţinând cinematografiei româneşti?
Şi să exprime această speranţă, navitatea mea incurabilă care mă va însoţi deci în cay că-l voi apuca, până în deceniul al-9-lea al propriei mele existenţe.

Învaţă de la toate

Învaţă de la apă să ai statornic drum.
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi.
Învaţă de la stâncă tu neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui.
Învaţă de la vantul ce-adie pe poteci cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate că toate sunt surori cum treci frumos prin viaţă, cum trebuie să mori.
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat.
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi.
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.

Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.
Învaţă de la stele că-n cer sunt numai oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la de la păsări să fii mai mult în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să înveşi din tot ce piere, cum să trăiesti pe veci.