Când voi avea un copil... THINKING ..

—“dacă vreodată, peste ani și ani, voi avea o un copil, mă voi asigura că știe cât de mult îl iubesc, că sunt acolo pentru el și că sunt mândru de el indiferent de situație, iar când va avea 3-4 anișori îi voi citi povești cu Făt-frumos și Ileana-Cosânzeana. mai târziu, pe la 7-8 ani, îi voi spune adevărul, că eroii nu există. că niciodată nu o să-l ajute cineva când se va afla în bucluc. că salvarea o găsește numai în el, și în oamenii din jurul lui care îl iubesc necondiționat. că viața îi va da un șut în fund de fiecare dată când va avea ocazia, și că va aștepta să se ridice ca să-i dea și-un pumn în stomac. și îi voi explica faptul că e prea fragilă și mâinile lui sunt prea mici și prea puține pentru a vindeca toată durerea pe care o vede în jur. și vor fi zile când va vrea să schimbe ceva, să facă bine, iar atunci îi voi spune că indiferent de cât de mult lupți și cât de curajos ești, nu e suficient. că la final, încercând să salvezi pe alții, vei sfârși în genunchi, plin de vânătăi și cicatrici. însă când momente ca astea lovesc fix în față, când furtuna apare în viața lui, îl voi lua în brațe și îi voi spune că nu trebuie să dispere. nu poți fugi de ploaie, și oricât ai alerga, nu dispare așa ușor, de aceea, de cele mai multe ori, cea mai bună soluție e să te oprești și să te joci în noroi, să dansezi în ploaie, să lași picăturile să-ți spele trupul. să râzi răului în față. să-l sperii mai mult decât el te sperie pe tine. când se va speria noaptea de vreun zgomot din camera ei, îl voi lua de mânuță și îi voi arăta că monștrii de sub pat sau din dulap nu există. adevărații monștrii sunt afară, lumea e plină de ei. și nu-s înspăimântători. chiar deloc. majoritatea au fețe drăguțe și sunt îmbrăcați în aparențe. îi voi spune: ești mic și lucrurile ce te sperie acum, peste câțiva ani, vor deveni amintiri care te vor face să râzi. vei descoperi că viitorul îți rezervă o sticluță de fericire și cutii întregi de tristețe, dar dacă vei știi cum să pui câte o linguriță, două de fericire într-un castron de tristețe vei descoperi că viața nu e atât de rea la gust. să nu-ți închizi niciodată ochii și să nu-ți sugrumi glasul doar pentru că cineva nu e de acord cu părerea ta. să nu încetezi niciodată să ceri mai mult, dar întotdeauna să te mulțumești cu ce ai. mai mult va fi doar un bonus. un bonus care vine repede și se duce mai repede decât a venit. la 15-16 ani voi încerca să-i fiu alături în cele mai „grele” momente ale adolescenței. îi voi spune că atunci când îi va plăcea de cineva, nu ar trebui să păstreze secret. ci ar trebui să se ducă la acea persoană, să o sărute și să-i zică ce simte, pentru că niciodată nu ar trebui să îi fie rușine sau să îi pară rău pentru inima care îi bate puternic în piept. iar dacă acea persoană își va bate joc, îi voi spune, ochii tăi sunt prea frumoși și plini de vise pentru a-i tulbura cu lacrimi pentru cineva. și nimeni, absolut nimeni, nu are dreptul să încerce să te schimbe, căci, dragul meu copil, cine încearcă să te schimbe, nu te apreciază cu adevărat. cine nu e lângă tine în cele mai grele momente ale tale, nu are ce căuta să te țină de mână în cele mai bune momente. și da, vei descoperi că omul perfect nu există. În schimb există omul ai cărui ochi sunt singurii pe care vrei să-i vezi dimineața când te trezești. nu îi voi spune niciodată: „îți interzic să fumezi!” sau „fumatul nu e bun”. în schimb îi voi spune: vei fugi în viață, și în drumul tău lung vei strânge în suflet destul praf și cenușă, chiar vrei fum și-n plămâni? și știu, credeți-mă că știu cum e să încerci lucruri noi, de aceea nu voi țipa la el când va veni la 2 noaptea acasă, când va mirosi a fum de țigară sau a bere. să-i spui unui adolescent că nu are voie să facă ceva e ca și cum ai tăia aripile unei păsări care încearcă să zboare. când va face vreo greșeală, nu îl voi pedepsi, ci îl voi ajuta să îndrepte răul făcut. asta înseamnă să fii părinte. să fii acolo când puiul tău are nevoie de tine. dacă voi avea un copil, îl voi ține în brațe pentru tot restul vieții mele. poate nu voi fi destul de puternic să o apăr de fiecare umbră ce-i pune la încercare curajul, dar voi avea întotdeauna la mine puțină ciocolată și pansament care să-i aline durerea. căci, dacă voi un copil, știu că va fi ca mine, și știu că va sfărâmița pe oricine are curajul să stea în bătaia aripilor lui.”

01.09.2018 Mare Albastră

01.09.2018 o zi magică plină de culoare, energie, și magie. O zi plină de dragoste și romantism.Totul începe cu o seară în urmă când îmi iau inima în dinți, îmi pun câteva lucruri într-un ghiozdan de mult zăcut în șifonier și plec la drum . Începând frumoasa călătorie,chem un taxi, destinația gară. Cu căștile în urechi plin de emoții așteptând nerăbdător trenul ducându-se fără oprire în mult așteptata locație “ Mare “. Drum lung dar totuși suficient de plăcut și din nou emoționat, făcând curățenie în mintea mea vorbind cu propria mea persoană, depănăm amintiri împreună, punem în ordine anumite amintiri, excludem cu grijă diferite momente neplăcute, certuri și probleme… făcând loc următoarelor clipe demne de neuitat, neprețuit și memorabile cu siguranță. În lungul drum făcând aceste lucruri, observ cum soarele ușor, ușor începe să-și arăte colti și să îmi amintească ca așteptarea a luat sfârșit și este momentul sa o întâlnesc, să o sărut și să o îmbrățișez cu toată dragostea mea. Făcând lucrul acesta îmi amintesc cu drag de scumpa mea prietena AlyAlina de vorbele ei dulci în care mă roagă să o salut, sărut, îmbrățișez și faptul că și ei îi este dor de ea și că în curând se vor revedea. Pot spune că a fost un moment suficient de emoționat neputând descrie în cuvinte sentimentul emoționant între noi. “ Te iubesc “ mult mare albastră și iti mulțumesc frumos pentru clipele petrecute împreună și dragostea oferită de tine, valurile tale ce vin la mal fără încetare, adierea brizei ce-mi răcorește sufletul și mai mult faptul că iti pot simți dragostea. Ende...

" Timpul "...

Dragă " Trecut " , " Prezent " de ce nu și " Viitor ". Îmi dau seama că de fapt voi 3 aveți același scop, anume : " Timpul ". Uneori realizez că ceea ce se întâmplă în prezent era de fapt " Viitorul " ce urma să vină și că de fapt ușor, ușor te transformi in " Trecut ". Poate pare banal, și de ce nu puțin de nerecunoscut că ești de fapt " Timp ". Nici de cum Trecut, Prezent sau Viitor. Oricum ți-ai dori să ți se spună... Rămâi " Timp ". Asta datorită faptului că nu ai nici un pic de oprire. Când ceva ni se întâmplă o dăm din colț în colț cum că " Dacă " și așa mai departe, nu aș fi făcut, nu aș fi mințit, nu aș fi plecat, nu as fi nu as fi și tot așa. Ți-ai pus vreodată măcar pentru acea idioată" Secundă " întrebarea cum am putea rezolva aceste lucruri ce se întâmplă, petrec, trec și din nou de la capăt. Chiar așa !?!!!. Merg pe stradă, nu observ nimic altceva decât niște" Roboți ". Nimic altceva, trecem unii pe lângă alții, fără pic de recunoștință, fără pic de resemnare, de respect... Suntem precum "Marionetele " , ușor de modelat și de nepăsare. Ca atunci când te saturi de o jucărie și brusc o arunci și uiți de ea. Nu mă refer neapărat la faptul să ne salutăm toți, la a ieși din casă și a saluta fiecare om în parte sau mai degrabă a încerca să faci cunoștință cu toți ce îi vezi pe stradă. Chiar nu știu ce ar ieși din acest experiment cu toate că ar merita încercat... Poate voi continua și restul povești... Până atunci va las pe voi să deslușiți puțin din misteriosul " Mister " : " Timpul "... Ende...

Încă o zi

Încă o zi pierdută, încă o zi din viața spulberată si trecută fără ca eu să fac ceva bun, ceva de care să fiu mulțumit... Dar cu toate astea bucuros de faptul că această zi a făcut parte din mine, parte din însumi a mea conștiința. Este seară, și fără să îmi dau seama realizez că în curând va urma o nouă zi. O zi în care ca de fiecare dată, mereu același gând îmi șoptește ușor... să fii optimist, să fiu cu zâmbetul pe buze și să recunosc că se putea și mai rău de atât. Seară frumoasă tuturor...

Toate au un rost...

Se pare că toate lucrurile ce se întâmplă, cu siguranță au un rost au propriul rol pentru care se întâmplă, petrec... În decursul vieții tuturor. Uneori mă gândesc, mir de cele mai multe ori, întreb de ce, pentru ce, sub ce scop. Care este motivul și uneori când oare vor înceta. Mă simt ofensat, mă simt frustrat... O frustrare imensă nu pentru simplu fapt că s-a întâmplat, ci pentru simplu fapt că poate... Prefer să mă abțin. Și totuși poate că este loc și de mai bine. Trecem peste vorbind la general să nu se considere faptul că am făcut iluzie la cineva anume, și nici să nu se înțeleagă acest lucru. Prefer sa rămână un așa spus timp de gândire. Seară frumoasă, si nu uitați orice șut în fund, un pas înainte...

Dacă m-ai întreba.

Dacă m-ai întreba ce aș putea spune despre mine, cu siguranță ți-aș răspunde că sunt un om normal. Ca și tine de asemenea, numai că tu ești diferit față de mine în felul tău, în felul existenței tale pe pământ, ca și mine de altfel. Numai că drumurile noastre sunt diferite datorită mie, datorită ție. Pentru simplu fapt că tu ai mers pe drumul tău iar eu pe al meu. Pentru simplu fapt că nu putem fi la fel. Și știi de ce? Nici eu. Dar presupun și asta atât spre uimirea ta cât și a mea, că nu putem fi la fel, pentru că fiecare ne dorim altceva...

Niciodata NU exista timp pierdut pentru a face ceva cu tine

De azi promit, PROMIT mie, promit celor in jur si celor ce i-am dezamagit, promit ca voi incerca sa redevin baiatul ce eram odata. Acel baiat care odata era ce nu sunt acum. Promit ca voi incerca sa imi dau silinta sa nu mai fac greseli, sa nu mai fac ce am facut in tot acest timp...Iar seara cand am mintea linistita si vorbesc cu mine insu-mi imi readuc aminte toate greselile, toate greselile ce sincer imi pare rau, ce sincer as face orice, ce sincer as fii in state de orice sa reauc timpul inapoi pentru o clipa sau cel putin acea secunda fatala in care dintr-un moment slab de slabiciune si a subconstienutului, nu a realizat in acel moment ca poate regret si imi pare rau, ca dintr-un moment de nepasare si necunoastere nu realizasem ce se poate intampla sau ca poate avea urmari de care sa imi para rau si de care orice as face nu mai pot schimba greseala, decat sa ma ridic de jos, sa ridic capul si sa privesc inainte, fara a ma uita inapoi insa ce folos? Uneori pentru mine raman (" Vorbe Goale " din categoria trecutului). Indiferent de ce a fost, a fost, conteaza ca a trecut. Voi lasa armele jos, si voi face tot ce imi sta in putinta sa las orgoliul, dusmania voi incerca sa las ce a fost in tot acest timp (rau) si ce m-a facut sa ma schimb din momentul in care am simtit ca e timpul sa ridic armura...Si ce am facut? Nu am facut nimic... P.S: Nu exista si nu o sa existe niciodata TIMP pierdut pentru a face ceva cu TINE si din TINE insusi... Ende

Delieratia unei idei nedusa la final...

... Uneori in viata e bine de stiut si de luat seama, anumitor lucruri pe care de multe ori din nestiinta sau mai mult decat atat in imposibilitatea de a te autocontrola subconstientului, ce de multe ori iti joaca feste si te face sa risti in cele mai ciudate si sinistre jocuri imposibil de realizat. Acest lucru te aduce la inferioritatea de a mai putea si de a te mai putea aduce la stadiul la care candva erai... Fie din pricina unei dezamagiri, fie din lipsa unui loc care asteapta sa fie ocupat si din potriva dureaza, ori persoana de care ai nevoie inca nu este dispusa sa te asculte, iar acest lucru se intampla din simplu fapt ca suntem ORBI, iar cand spun acest lucru ma refer la orb in sensul FIGURAT, de ce anume? Pentru ca de multe ori incepem sa realizam si sa ne dam seama cu adevarat de anumite persoane fie ele aproape sau departe ce fel de persoane sunt, doar cand le acordam acel timp de care fiecare avem nevoie, si nu vreau sa fac aluzie sau sa credeti ca incep sa bat campii... ci pur si simplu asa am simtit in acest moment sa incerc sa scriu ceva pe facebook ce o sa vreau sa il public si pe blogg. Si cu toate astea dragi prieteni se intampla. Da chiar se intampla, ne nastem, crestem, ne maturizam (sau nu), incepem sa vedem viata din alte perspective si observam cu stupoare cum timpul trece, iar noi incercam sa ne facem ca NU ne pasa, da chiar nu ne pasa. NU ne pasa pentru ca suntem niste excroci incurabili de vindecat din cauza rautatii si a oamenilor plin de invidie, suferinta, prostie si fel de fel de specimene aparute peste noapte precum melcii dupa ploaie, acele persoane putin delierate nu neaparat mintal ci pur si simplu ca de multe ori incearca sa dovedeasca de ce sunt in stare!? Da!!! Buna afirmatie si de asemenea si o intrebare, pe care daca am sta bine sa o analizam fiecare dintre noi are propriul ei raspuns, critici, fel de fel de argrumente... Ma rog, as putea tine acest lucru cred ca pana maine si tot din cruriozitatea fiecaruia care sigur o sa cititi macar un pic din ce am scris, incercati sa va dati seama : " Ce mama dracu " , a vrut sa mai zica si asta ca eu tot nu am inteles nimic. Ende...

Micul meu jurnal

Un început dificil.Cel puţin pentru mine,încercând să îmi aştern din nou gândurile pe acest mic caieţel,dorind a fi mai mult decât atât...Nu ştiu exact ce am vrut să spun.Poate vreodată îmi voi da seama.Şi brusc timpul s-a oprit în loc.Cel puţin pentru o clipă,o secundă,poate chiar pentru toată viaţa.În ciuda faptului şi a disperări mai puţin obişnuite,observând din depărtare un copil jucându-se peste un aşternut alb,fin şi pufos,ca şi cum ai fi avut senzaţia că te afli în camera a 2 prietene,surori ce se joacă cu perne rupându-le,iar din acestea ieşind numai fulgi albi precum norii cerului.Vorbind singur cu mine,cu toate că acest lucru se întâmplă foarte des,chiar şi în momentul de faţă scriind acest articol,mă regăsesc,răscolesc,chiar uneori întristează...anumite clipe pe care în decursul anilor le-am avut,petrecut,întâmplat şi tocmai că răspunsul lor este pentru fie simplu fapt că a trebuit să se întâmple ci şi pentru faptul că a trebuit să învăţ ceva din acele momente,clipe.Încercând să mă fac că nu există,că ele nu au nici un rol,nu au au avut şi nu trebuia să aibe în viaţa mea,mă abţin din nou pentru aşa spusa,o secundă,trec mai departe şi încerc să văd lucrurile dintr-o perspectivă a ceea ce urmează să se întâmple în viitorul apropiat.Şi iată micul meu jurnal cum îţi spuneam vorbind de unu singur cu mine însu-mi,misterul nopţi mă învăluie în adierea ei rece,alături de buna mea prietenă "Luna",înconjurat de dorinţele unei "Lumi" minunate,plină de entuziasm,energie,dragoste,oameni visãtori,dornici şi în căutarea necunoscutului îţi conferă senzaţia că trăieşti cu adevărat într-o altă lume.O lume care probabil cu toţii ne-am dori să ne aflăm.Însă va fi prea târziu să realizăm faptul că timpul a fost oprit în LOC pentru o clipă.Şi brusc TIMPUL revine la normal,din nou sunt înconjurat de aceeşi oameni,din nou simt aceleaşi senzaţii care deşi nu le dau importanţă...Este sau nu posibil,pentru mine da,a fost şi sper să mai fie posibil.Şi ştii de ce?Cu siguranţã NU!Pentru că nu a fost,nu este şi nu va fii niciodată interzis să poţi VISA,să îţi doreşti un lucru anume.Doar faptul că trãieşti intr-o lume a ta,nu înseamnă şi faptul că eşti NEBUN.Nebun este acela care nu ştie...Mai bine tac,nu are rost să comentez acest lucru.Ţine de cu totul altă etapă...Eu Claudiu,împreună cu micul meu JURNAL,vă spunem să aveţi grijă de voii,vă dorim multă sânâtate,vâ pupăm dulce şi restu PACE...Ende.

A fost un vis,însă de la care am avut de învăţat

O oră destul de târzie...Noapte,frig şi multă linişte.O oră destul de atipică pentru a umbla de unu singur pe stradă în nopţile cu lună plină.Mergând liniştit pe stradă la fiecare pas pe care îl făceam aveam o senzaţie nu prea plăcută,având impresia cum că cineva mă urmăreşte şi că imi număra fiecare pas pe care îl făceam.Mergând mai departe şi nedând de gândit că mi-ar fi frică,ridic capul sus şi merg mai departe.Totul era liniştit,nici urmă de om,nici glas de copil,doar vântul bătea liniştit cu un aer cald de vară cu toate că în momentul respectiv era începutul luni " MAI ".Trecem peste aceste aspecte,nu prea importante şi neavându-şi prea mare importanţă.Tot plimbându-mă liniştit,zăresc o clădire părăsită,dornic să văd ce se află în incinta respectivă,intru înăuntru.Încercând să fac primul pas, ceva am simţit că ma atins.Uitându-mă mai atent nu am observat nimic,crezând că a fost doar vântul adiind uşor.Intrând în clădire,am început să analizez fiecare lucru în parte pe care îl zăream,fiind de fel o persoană ce adoră tot ce ţine de mister şi neobişnuit.Cu cât mă afundam mai mult cu atât mai mult se întuneca.Brusc...O luminã puternicã se aprinse instantaneu încât nu puteai deschide ochii pentru a vedea ce este,de teamă, cumva ceva să păţeşti.O voce cu glas încet îmi şopteşte să părăsesc această clădire dacă ştiu că sunt slab de "Îngeri",fiind un lucru adevãrat,nu am dat importanţă acestui mesaj şi mi-am continuat drumul.Brusc...S-a întunecat la loc,corpul începuse să îmi tremure,inima să bată tot mai puternic iar frica intrând în tot corpul zăresc o altã persoanã îmbrăcată în alb fără păr şi cu ochii mari,albaştri,sclipitori aseme-ni unui ocean.Încercând să fug de această persoană şi să ies cât mai repede,cu atât mai mult se apropia de mine.Ajungând la ieşirea acesteia,am sărit cât am putut de mult,precum aş fi prins aripi.Uitându-mă-n spate să văd dacă mai este,observam cum aceasta dispărea,se evapora precum un abur.Inima începuse să îşi revină şi să batã normal,cocoşii să cânte din toate părţile iar Soarele să îşi arate colţii.E numai vina mea.A neputinţei mele,a necredinţei în Dumnezeu şi în MINE.Crede şi nu cerceta.Iubeşte-l pe Dumnezeu,pe TINE,pe cei din jur...Ende.

La mulţi ani, 2015

Fie ca noul an să vă aducă multe bucurii, realizări atât pe plan social, cât şi sentimental. Vă doresc tuturor un sincer şi un călduros La Mulţi Ani, 2015. Dumnezeu să vă Binecuvânteze, şi să ne revedem cu bine sănătoşi şi voioşi...Anul ce urmează doresc să ne călăuzească calea spre bunătate, dăinuire şi dragostea de sine, unu faţă de celălalt. La mulţi ani!

Crăciun Fericit!

Fie ca spiritul sărbătorii de Crăciun să vă lumineze casa, sufletul, şi calea spre bine. Doresc tuturor un Crăciun plin de culoare, speranţă, dragoste şi iubire. Iar flacără paternităţi ce străluce în inimile voastre să vă călăuzească sufletul la mai bine. Dumnezeu să vă Binecuvânteze şi să vă aducă multe bucurii în tot ceea ce doriţi să realizaţi.

De ce?

Salut!!! Mi-a fost dor de voi şi mi-aţi lipsit enorm. Ştiu vă este greu să credeţi acest lucru. Şi mie la fel, însă mi-a fost... Sinceritatea din mine a încetat pentru o clipă datorită multor lucruri întâmplate în viaţă, cu timpul am învăţat: să râd, să zâmbesc, să plâng, să sufăr, să iert, să trec cu vederea şi într-un final să redevin la ce am fost, la ceea ce sunt cu adevărat "un înger pierdut", încercând să-şi găsească locul perfect, ferit de orgoliu, duşmănie, răutate, poveşti fără un happy end, poveşti în care se întamplă uneori să-ţi doreşti multe alături de persoana iubită, de acea persoană care te face să zâmbeşti, să crezi că ai acel motiv pentru care trăi, supravieţui, vedea lumina zilei, simţind Soarele arzând pe pielea catifelată, simţind aerul cald ce adie pe faţa ta... Recunosc sunt om (doar nu animal, nu că animalele n-ar putea simte durerea) o persoană care simte durere şi care atunci când bătaile inimii devin din ce în ce tot mai puternice, încerci să-ţi readuci aminte unde ai greşit, de ce, pentru cine şi de ce tocmai ţie şi nu altora. Niciodată nu, şi n-am crezut că, "îngerii" plâng şi simt durerea,că acestora le pasă şi îi dor anumite lucruri, cum şi pe noi din viaţa pământeană ne dor... Însă simt acest lucru, trăiesc acest lucru şi cred că şi ei sunt ca şi noi, numai că pe ei nu îi putem vedea şi simţi, însa cu siguranţă acolo unde ei se află şi oriunde s-ar afla le pasa de noi. Când ceva te împiedică să faci un lucru rău şi nu poţi să-l faci, fi sigur că acel stop se datorează unui Înger bun, ce nu doreşte ca tu să faci acel rau, pentru a nu cădea pradă acelor dureri interioare ce te frământă. Nu lăsa nimic să te doboare, fi mândru că exişti şi luptă pentru obiectivele pe care le doreşti, a fi duse la bun sfârşit. Ende...